Misterul călătoriei lui Hans Bernd von Haeften la Moscova

Oricine e pasionat de istorie a auzit de tentativa de suprimare a lui Hitler din 20 iulie 1944 și de ”Operațiunea Walkiria”. Despre complotul făcut de militari și civili pentru răsturnarea ”fuhrerului” au fost scrise nenumărate cărți, s-au făcut filme de succes.

Chiar dacă bomba a fost amplasată de către colonelul Claus von Stauffenberg, ”ideologul” grupului de opoziție era Hans Bernd von Haeften. Acesta a ajuns un erou în Germania Occidentală după război, mai ales fiindcă nu a fost comunist și a combătut național-socialismul de pe poziții creștin-democrate. El a fost unul dintre puținii puciști care s-a purtat cu demnitate la procesul de după tentativa eșuată de asasinat, nu și-a turnat cenușă-n cap și a sfidat agresivii procurori și judecători hitleriști. A fost executat de către naziști pe 15 august 1944 și a avut o posteritate de personaj luminos.

Relativ puțină lume știe că juristul von Haeften, diplomat de carieră, a funcționat ca secretar cu probleme culturale al Reich-ului la București, între 1937 și 1940. Mi-am încercat norocul și am cerut la CNSAS dosarul nobilului neamț.

Inițial, am fost dezamăgit, fiindcă am primit doar 8 pagini, dintre care o singură notă informativă făcută de SSI, din care am aflat se ocupa de schimbul de studenți între Germania și România, treabă în care era secondat de către nativul din Transilvania Dr. Karl Suprian, că era implicat în viața culturală a nemților de la noi, că era interesat de muzica românească, că ne cunoștea bine țara și nu ne era adversar.

O a doua constatare a fost că prin 1966, niște securiști cretini, care habar nu aveau cine a fost von Haeften și că e mort, au găsit de cuviință să scrie că-l au la mână cu două fapte compromițătoare: ”În 1937, a fost și secretarul legației Germaniei la Buc.” și că nevastă-sa ”În 1938 a făcut parte din Org. Hitleristă MSV (Reuniunea Femeilor Germane)”.  De unde au ajuns ei la concluziile astea? Din niște documente cu adevărat importante pe care le public ca  ilustrație a acestui articol.

Este vorba de două fișe de personal, a lui Hans Bernd von Haeften și a soției sale, Barbara (născută Curtius, nu Curtins, cum scriu tovarășii idioți), probabil capturate după 23 august 1944 de la legația germană din București.

i-0264188 (4)

Despre Hans Bernd aflăm că avea ”certificat mic” de arian, adică fusese verificat doar pentru șase generații dacă nu e corcit cu rase inferioare. Barbara, cu toate că era fata unui politician democrat al Republicii de la Weimar, se băgase în aripa feminină a partidului lui Hitler, botezată NS Frauenschaft (Liga femeilor național-socialiste) și nu în MSV, cum spuneau aiurea secureii. Avea carnetul numărul 014445 și poseda, așa cum se cerea membrilor NSDAP, un  ”certificat mare” de arian, cu genealogia verificată până la anul 1750.

Informațiile astea, chiar dacă sunt destul de interesante, nu sunt cea mai importantă chestie pe care am descoperit-o. La sfârșitul fișelor, la ambii soți, se face precizarea ” 1940 Nach Moskau”, adică ”1940 la Moscova”.

Am parcurs mai multe biografii ale lui von Haeften, făcute în Occident. În niciuna dintre ele nu se zice nimic despre vreun stagiu în URSS. În toate se spune că după ce a fost în România, în septembrie 1940, a ajuns să lucreze în centrala Ministerului de Externe de la Berlin. Să fi fost totuși, din scurt, detașat la Moscova în primăvara-vara lui 1940? De ce ar fi trimis Germania nazistă un diplomat cultural , nesigur politic, la Moscova atunci când alianța conjuncturală dintre URSS și Reich încă funcționa? Să fi avut von Haeften vreo misiune din partea grupurilor de rezistență antihitleriste germane care funcționau în acel moment? Să fi luat legătura la Moscova cu reprezentanți ai Marii Britanii, de exemplu? Cum și de ce a fost retras din URSS? Sunt întrebări care pot primi răspuns din unele arhive germane sau de la urmașii lui von Haeften, ținând cont de faptul că se mai află în viață o parte din copiii săi, iar soția sa, Barbara, a trăit până în 2006. Documentele pe care le public acum reprezintă un capăt de informație care poate aduce noi lămuriri despre opoziția antinazistă din Germania în timpul războiului mondial